Unde te poti plimba prin Bucuresti


Odata ajunsi in Bucuresti turistii sunt dispusi sa viziteze cat mai multe locuri si sa vada care sunt frumusetile orasului. Daca pana aici nu au ajuns cu masina personala este foarte bine sa apeleze la o firma de Rent a car din Bucuresti pentru a putea foarte usor sa se deplaseze dintr-un punct in altul. Firmele de inchirieri auto Bucuresti sunt destul de pregatite cand vine vorba despre satisfacerea clientilor si au o gama larga de masini disponibile. Iata mai jos pe unde se pot plimba cei care sunt interesati sa viziteze Capitala Romaniei: Arcul De Triumf, Ateneul Roman, Biserica Icoanei din Bucuresti, Casa Poporului, Gradina Botanica, Muzeul Grigore Antipa, Muzeul National de Arta, Muzeul Satului Bucuresti, Muzeul Taranului Roman, Parcul Carol, Parcul Cismigiu, Parcul Herastrau, Piata Universitatii sau Teatrul National.
Toate obiectivele de mai sus sunt obligatoriu de vizitat. Depinde si cat timp are la dispozitie fiecare turist in parte, dar cu o masina inchiriata de la o firma de Rent a car Bucuresti , toate obiectiele de mai sus pot fi atinse chiar si in trei zile, adica un week-end prelungit. Un alt loc care ar merita sa fie vizitat de catre turisti este Centrul Vechi.  Aici se afla concentrata cea mai mare parte a distractiei bucurestene. Totusi, in acest minunat loc nu ai unde sa parchezi masina luata de la firma de inchirieri auto. Dar cine vine cu masina la distractie? Taxiurile asteapta petrecaretii obositi chiar la iesirea din Centrul Vechi. Desi un punct de atractie irezistibil, agentiile de turism evita sa duca grupurile de turisti straini in Centrul Vechi, atunci cand acestea ajung in Bucuresti, din cauza hotilor de buzunare, care profita de aglomeratia de pe strazile inguste si le fura turistilor, in general persone in varsta, portofelele si camerele foto.

Charles Boehm si Sade


Se spune adesea ca religia catolica alina. Ce prostie! Dimpotriva, nicio credinta, dupa parerea lui, nu era mai infricosatoare. Niciuna nu a facut atat pentru a pangari fondul de natura eterna care strica omul. Ferocitatea il fascina la catolici. Pe ea incercase s-o regaseasca in toata opera sa. Ea va fi din ce in ce mai putin admisa intr-o epoca al carei unic vis este sa ispraveasca definitiv cu amintirea raului. Se vor naste noi credinte, mai magulitoare, mai blande, care vor inalta osanale unei omeniri ghiftuite, pline de natura, impacate cu ea insasi si cu cele mai scarbavnice multumiri ale sale, care, socotindu-se scapata de nefericire, pacate si vechile necazuri, va deveni, dupa parerea lui, infinit mai barbara. Ce e, la drept vorbind, un catolic? Relua el foarte didactic. Cineva care crede in Rau. In pacatul dintai. Adica, pentru a spune lucrurilor pe nume, care nu crede in contopirea spontana a inimilor, in armonia innascuta a pasiunilor, dorintelor, intereselor. Care se indoieste ca trupul ar fi fericit, natura primitoare. Flaubert fusese catolic. Sade fusese catolic. Da, auzisem bine, Sade, marsavul autor al celor 120 de zile ale Sodomei. Vedea in Sade sfintenie.

Sau lesbienele. Sredeau ele in Domnul? Isi cinsteau ele duhovnicii? Nu avea nici cea mai vaga idee si la urma urmei nu-i pasa. Ii placea numai imaginea corpurilor neinfierbantate. Senzualitatea aceea distanta, piezisa, care pare deprinsa cu ideea imposibilitatii comuniunii. Aprecia usuratatea imbratisarilor. Le respecta sterilitatea. Vedea in aceasta tagaduiala, in aceasta interdictie, cel mai bun antidot impotriva cultului efeminarii care era adevaratul sambure al isteriei colective si atee dezlantuite de epoca moderna contra credintei catolice. Mi-a mai explicat, pe fuga, ca moda era catolica deoarece dovedea "incercarile permanente si succesive de a reforma natura, de a o dezavua, de a se ridica deasupra ei". Machiajul era de asemenea catolic in masura in care, stergand de pe chip stigmatele aceleiasi naturi "apropie fiinta umana de statuie, adica de ceva divin si superior". A adaugat apoi, exaltat, ca dandy-ul este cel mai catolic dintre catolici, fiind simbolul desavarsit al smulgerii omului din spontaneitate si instinct, fapt care constituie, n'est-ce pas, cuvantul de pe urma al mesajului evanghelic. Cine e dandy sa vina cu noi! Cu noi lesbienele, libertinii, adeptii lui Sade! Toti in avangarda bataliei! Toata aceasta mandra ostire sa se incoloneze in spatele lui, intru respingerea belgienilor.