Trebuie sa fi aratat aproape jalnic si debusolat cand mi-a cerut sa raman acolo peste noapte, sau poate ca a speriat-o tacerea care ma hartuia pe dinauntru, poate i-a fost mila de omul plecat din mine pe care ea il aparase de el insusi. As fi ramas, o clipa chiar mi-am dus mana la nasturii hainei care parca apasa pe umerii mei si mi-am inchipuit ca dintr-o miscare as fi din nou acasa, din nou al ei, din nou a mea, dar astea-s iluzii pe care nici macar beat de singuratate nu le pot primi. Obisnuiam sa nu-i inteleg pe cei care nu renunta si forteaza, maniaci si depresivi, usa inchisa pentru ca nu au stiut s-o tina dechisa,acum inteleg si-mi pare rau... Mai bine plec. Te-am deranjat si n-am nici un drept sa fac asta. Trec altadata sa-l vad pe cel mic, sa va vad. Voi astepta sa-mi spui tu cand pot. Poti, daca vrei! Joc un rol si tu esti singurul spectator care nu ma aplauda oricat de frumoasa mi-ar fi masca. Ce rost mai are sa ma prefac? Inteleg, chiar inteleg. Aaa, inca ceva! Din pacate nu pot fi ca tine, camasa e a tatei.